frustrari

Ma gandesc că e foarte de trist sa te pui seara în pat, si singura chestie calda din jurul tau sa fie propria-ti mana. Ca de un suflet cald, de sex feminin, nici nu poate fi vorba. O scurta privire în oglinda iti va spune de ce. Cu toate astea, esti un parerist inversunat în materie de sex frumos. Faci mereu aprecieri, bazate pe o experienta inchipuita, analize, comparatii. Nu, faptul că ai privit-o pe sora-ta pe gaura cheii în timp ce făcea dus, nu e o relatie. Sau, si mai rau, pe frate-tau. Nici pupicul inocent pe obraz din clasa a patra nu e o relatie. Pana la urma, nici norocul ca s-au uitat vreo fatuca, doua la tine nu te transforma intr-un expert in ale sexului frumos. Poate cel mai important, nici faptul că te manipulezi nu se traduce, bineinţeles, prin experienta (stii bine ca singur nu se pune!). Iesi de sub mana ta si mai vorbim!

Trist trebuie si faptul ca, odata ajuns “la oras”, lucrurile nu stau chiar aşa ca la tine acasa. Mai pe scurt, dacă ma-ta te alintă “desteptu’ lu’ mama”, nu inseamna ca esti cel mai destept. Nici macar terminarea unei facultati nu te va scăpa de dara de saliva din coltul gurii. Ce sa mai zic de master. Stiu, e greu, e greu să te lupti zi de zi cu propria-ti prostie si sa pierzi. Aaa e viata, mai pierzi, nu putem fi cu totii destepti.

Sfasietor de trist trebuie să fie momentul în care iti numeri prietenii si iti da cu virgula. “Pai cum, eu, desteptu’ lu’ mama, numai atatia am”. Asta dupa ce ai pus la numaratoare si toti vecinii din blocul în care stai cu chirie, si colegii de serviciu. Iti spun un mic secret: prietenia se bazeaza pe încredere şi pe tupeul de a spune lucrurilor pe nume. Daca esti doar un “cineva”, cu pareri “flexibile”, vei ramane un anonim pana in momentul in care te vor pune in lada, recte sicriu. Nu, aia de pe net nu se pun la prieteni, doar daca ai ajuns sa-i cunosti in carne si oase. Stii? Carne? Oase? Bipezi cu suflet?

Stau si ma gandesc, oare cat de trist trebuie sa fie sa te consideri un preapi..s, doar pentru ca ai si tu un loc de munca. Sa zicem, de exemplu, ca esti un programator, si crezi ca lumea trebuie sa cada la picioarele tale doar pentru asta. Un programator labar, prost si anonim, as adauga. Nu, nu esti un semi-zeu pentru ca ai si tu o meserie. Sunt o gramada de altii care stiu sa o faca mult mai bine decat tine, si nu fac chestia mare pt asta. Invata sa-ti cunosti valoarea, sigur nu e asa mare precum crezi tu. Sau, sa zicem ca meseria ta e datul cu parerea. Daca esti limitat din punct de vedere intelectual....

Ei bine, daca reusesti sa treci peste aceste tristeti, frustrari care te macina zilnic, inseamna ca esti, cu adevarat, un om fericit.
Asa ca, mai lasa putin de la tine, da-le o sansa si femeilor pe care le critici, incearca sa iti gasesti prieteni ca si tine, nesemnificativi pt omenire :)