Am citit acum cateva zile intr-un jurnal niste chestii pe care le-am scris cand am iubit prima data :
"cand suna telefonul, pulsul meu se accelereaza si dupa convorbire rememorez ce mi-a spus ca sa-l simt mai aproape! Dar totusi oscilez intre o duiosie fierbinte si sentimente de anxietate. Ah ..si daca va intalni una mai frumoasa? E ok totusi, nu am luat-o razna, asa traieste o femeie pasiunea...(dar pe mine lumea ma considera un copil) Suspin, visez cu ochii deschisi, zambesc din senin. Nu are sens sa neg, iubesc! Sunt sigura ca pe masura ce o sa il cunosc mai bine, o sa il iubesc si mai mult.
Am crescut totusi...nu mai sunt o rebela, acum stiu sa imi ascult inima, sunt stapana pe mine si pe ceea ce simt iar ceea ce inainte ma scotea din sarite, acum abia daca mai imi starneste interesul, poate doar un zambet. Totul pare perfect. Sunt in armonie cu tot ceea ce mi se intampla, ma simt in locul potrivit, la momentul potrivit. E bine, am bateriile incarcate, ma pot bucura la maxim"
Ce frumos era....fara griji, probleme, aveam timp sa iubim, nu existau influente negative, nu aveam trecut care sa ne bantuie......doar noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu